Alerg, fug, evadez, dispar, m-ascund... Nu știu de cine și de ce. Să fie oare vorba de o rușine a trecutului sau o spaimă a viitorului? Poate încep să mă schimb și nu pot să mă accept într-o altă postură. Dar sunt eu, aceeași! Sunt stări care mă cuprind și mă depășesc, e un fior de nesiguranță care mă îngrozește, e întuneric în miile de idei pe care le-aș putea răzbate... nu fac nimic. Pierd vremea ca de obicei și din când în când mai iau o carte și o răsfoiesc ca să nu mă apuce depresia sau să mă gândesc la fel și fel de alte lucruri care mă dor. Ocolesc intențiile mele prin așteptarea altei zile. O zi ce ar putea însemna ceva, o zi ce-ar putea releva persoana mea.
Aștept să vină 1Mai!
Aștept să revăd oamenii dragi!
Aștept să mă pălească vântul în față!
Aștept să-mi răsfrâng pantalonii, să-mi fac curaj și să intru în apă!
Aștept să mă spăl de monotonie, să calc nisipul umed și rece!
Aștept să ajung la mare! :D
_____________________________________________________________________
Eu aștept și aștept... Căluțul mă așteaptă și el! Dar vă așteaptă și pe voi...
Un comentariu:
Da... Calutul nostru drag! De data asta, de 1 Mai nu cred ca voi ajunge la mare. Multumesc de add la blogroll.
Trimiteți un comentariu