23 (part. 2)

24 Feb 2009 și al 23-lea pierce! Același cercel, aceeași tehnică și încă o gaură... Shbang!! I'm lovin' it! [:x:X:x]

23 (part. 1)

• Cluj, supradoză de cafele și țigări
• Intâlnire de gr. 1 și 2 (cu nevasta și amanta J))
• Hașdeu (căminu 3, et. 2, camera 66)
• Puzzle_Roland Garros_La Gazette_Hard Rock Cafe_Speed
• Lipsă siprid de observație [nici un pic de apreciere și rapiditate (atât de aproape; 3cm; și nu fac poc) am avut noroc – WHS’u intact]
• Stress, adrenalină, dor de nebunie
• Accent de N și numai maramureșence (noh binie-amu că ne-am întâlnit la CJ)
• 100 de vodka, red bull, tequilla
• concer (PPG & Eminența Cenușie)
• destrăbălare și exteriorizre
• câteva persoane, plete, blitz_uri
• toata lumea Petrică(rări) =))
• 953 (Taxi Diesel)
• frig și poftă de mâncare
• apeluri, mesaje, târziu în noapte, noi cu chef de plecat în AB (nicio șansă să ne putem adapta condițiilor – plecat-au băieții cu microbuzu) .. prea târziu
• povești, bârfe, somn (în cele din urmă)
• trezire, pregătire, grabă, criză de timp (15min și trenul pleca, nu se mai oprea)
• taxi, gară, personal
• fară bilete, mită la nănașu’ (”Mai este până în Alba”) .. nu ține faza
• supracontrol, bilete întregi (66 lei = șasă cai), (22 lei de fiecare = 2 cai frumoși) _ ce gulme de căcat ai în tine! (bine ca faceau și ei mișto de mine) J)
• facem stopu’ – nimeni nimic
• (Nenea, nenea ia-ne și pe noi!), Tuareg, _|_, indecise, urcăm
• morții măsii – sudiștii aștia :-s
• Sebeș, nici un leu și am ajuns

23 de ore în Cluj, ne-a fost de-ajuns!

[Gemini] - Universul meu in revolutie spre evolutie

• 2 minti si-un singur suflet [ma gandesc de 2x inainte de a actiona, dar niciodata nu pun la suflet orice lucru marunt] - Traiesc clipa la maxima intensitate!
• Luna si soarele se regasesc simultan pe cer [nu exista zi/noapte] - Ma regasesc oricand si oriunde!
• Minciuna si adevarul se reflecta in esenta [mint in mod realist si am tendinta sa cred ca lucrurile s-au petrecut asa cum le-am prevazut, ci nu cum s-au intamplat]
• Ingerul si demonul isi intalnesc privirile si-si vorbesc [schimb atitudini si stari in functie de persoanele din jurul meu]
• Sarea si zaharul amestecate in sentiment [urasc si iubesc] - Urasc ca te iubesc!
• Totul sau nimic -Nu exista cale de mijloc! [vreau imposibilul, iar daca nu mi se cuvine mai bine renunt la tot]
• Tot raul in spre bine - Fara regrete! [totul se intampla cu un anumit motiv]
• Nu sunt cu picioarele pe pamant [visez mereu la ceva mai bun; visele nu mi le poate lua nimeni] - Traiesc plutind spre idealuri!
• Totul are o rezolvare – Totul vine de la sine! [ma consoleaza ca si maine va fi azi si mai am timp sa-mi fac ce mi-am propus]
• Te vreau si te resping in acelasi timp [astept un prim pas din partea ta] - Da-mi un impuls, restul lasa pe seama mea!

Nicio greseala fara din care sa inveti...

Te gandesti ca ma cunosti, eu ma gandesc ca nu ai cum sa faci asta intr-un timp atat de scurt… E adevarat ca totul are o limita, dar de data aceasta limita sunt eu. Daca as avea putina bunavointa te-as putea lasa sa ma vezi asa cum sunt – in adevarata mea esenta, dar poate sunt dominata de orgoliu.

Ce te-ar face sa crezi ca pentru tine m-as schimba? Ce te-ar face sa crezi ca ma poti avea? Esti prea naiv sa crezi ca ai putea sa ma cuceresti prin atitudinea ta; e cu totul altceva… mai bine nu te schimba. Ramai acelasi! As aprecia mult mai mult gestul. In caz ca nu reusesti sa fii TU insuti, incearca sa ma pacalesti cu un zambet, ci nu cu vorbe nastrusnice. Caci asta intotdeauna ma va face sa-ti reprosez afirmatiile prin replici pe care nu le vei intelege. Intotdeauna imi vei spune ca am inteles totul gresit si niciodata nu o sa recunosti ca asa ai zis.

Gresesti! Te minti! Ma vei pierde!

Cred ca ne asemanam destul de mult, dar nici unul nu realizam asta. Incapatanati suntem amandoi, nici unul din noi nu va ceda. Avem idei diferite si, culmea, vrem sa le valorificam in acelasi timp – timpul meu sa fie si al tau.

E ciudat!

Incerc sa te impresionez… nu stiu cat reusesc. Poate imi vei spune intr-o zi: ce vrei de la mine, ce simti pentru mine, ce tip de relatie vrei sa fie intre noi.

Dar crezi ca timpul va trece cu vederea astepatrea mea!? El imi va limpezi mintea, iar eu o sa ma curat de orice vis, fara sa mai astept in zadar. O sa-mi incep alta nebunie. Am ancorat speranta acum ceva timp in urma, insa cred ca ea e singura care te va astepta. Eu am luat-o de mana si-am stat cu ea; m-a tinut stransa in mrejele ei. Am crezut ca nu mai am scapare. Dar intr-o noapte m-am furisat si am lasat-o dormind… atunci mi-am dat seama ca tot ce s-a intamplat pana acum, putea fi doar un vis.

Te-am depasit demult pentru ca eram grabita spre necunoscut. Te-am lasat in urma ca pe un vis pierdut. M-am trezit la realitate si mi-am dat seama ca n-are niciun rost sa te cred un prost. Trebuie, doar, sa inteleg ca asa esti tu – fara doar si poate, un figurant care-si lasa ideile sa se piarda! Te ascunzi de mine atunci cand ma vezi pentru ca nu suporti indiferenta mea. O sa te doara rau ca ai fost candava un inconstient si n-ai stiut sa o iei pe calea cea dreapta. Ai tot cotit-o, te-ai invartit in jurul tau, au ametit si ideile tale.

Maine va fi prea tarziu sa recunosti ca te-ai mintit!

Nimeni virigin!

Viata e o curva si te fute cand te astepti mai putin. Sunt si eu o victima a ei.. Maine poti fi chiar tu una dintre ele. Lasa-te violat! Mai devreme sau mai tarziu, oricum n-o sa scapi. E al dracu de dureros mai ales daca e pentru prima oara cand iei contact cu o faza de-am pwlea. Nicio satisfactie, nicio placere, nici macar un geamat de durere; da’ parca iti vine sa zbieri, sa urli de nervi.. Daca as fi avut orgasm as fi trecut poate peste.

Ce vad eu acum, e deja prea mult.. Ma impiedec de prosti, dau cu capu de problemele lor.. Eu nu mai contez pentru nimeni. Nici nu am nevoie de voi!! Ma penetreaza alte ganduri ascunse pe care nu am de gand sa le impartasesc cu nimeni.

Azi nu simt nimic, nici macar ca traiesc. Al naibii viata!.. imi provoci greata..

Pentru TINE, pentru NOI! <-- Here it is - Listening our song! ;)

Cine-a zis ca ziua de 13 aduce ghinion, greseste! Sau cel putin noua nu ni se potriveste.. Am avut norocul sa ne intalnim si sa facem un “2 in 1”. Am facut sa creasca concentratia de exteriorizare intre 2 suflete cu sprit liber. “Facem orice!”

Azi sarbatorim 1an si jumatate de la oficializarea casniciei. Era 13 Aug 2007 – era cald; era noapte; era vara; eram in tren; eram in drum spre mare – spre marea noastra prietenie! Nu o prietenie ca oricare alta, e mult mai mult decat atat. Da fratilor, nu mi-e rusine s-o spun.. am cerut-o de navasta [si nu e urata si proasta – ca a voastra…;)) e frumoasta si desteapta – de-aia am luat-o].. si ea a spus “DA”!

Nu doar la nevoie am langa mine un inger care-mi poarta de grija.. am si un demon care ma ispiteste, ma innebuneste. Suntem de-a dreptu niste nebune fara regrete la orizont. Mereu vrem sa iesim din sfera normalitatii si stim ca trebuie sa riscam, sa invatam din experiente personale.. nu din vorbele altora. Vrem sa traim! Vrem sa dansam ca niste particule browniene in ritmul nostru! Am gustat impreuna din toate “draciile” fara sa ne ramana vre-un gust amar. De-ar fi sa intre EA in iad, as intra si EU… Oriunde o sa mergi voi si eu, ca un ecou.. Orice s-ar intampla cu noi, raman acelasi om!

Totul cu tine – nimic fara tine!

Au trecut zile, luni, ani.. si-acum iti zic “La Multi Ani!”. Tu esti la fel, nu te-ai schimbat! Am invatat impreuna sa trecem marea cu rabdarea. E evident ca totul e in favoarea noastra… si timpul parca a inteles ca trebuie sa treaca mai repede, ca noi sa ajungem vremuri mai bune.

Te iubesc, Ioane, pentru ca existi! <3

Final Destination!

[10 Feb 2009, 09:00]

Vin de undeva.. nici eu nu stiu de unde si nici macar nu am habar unde ma voi duce. Tot ce stiu e ca trebuie sa urc cat mai sus si sa ma inalt catre un alt nivel; trebuie sa ajung atat de sus pana voi trece intr-o alta dimensiune. Imi dau seama ca toti suntem la fel si facem aceleasi lucruri indiferent ca vrem sau nu; o facem de placere sau pur si simplu pentru ca suntem obligati. Statie de plecare e si aici, e si acolo, e oriunde, dar cati din noi stim ca avem aceeasi destinatie? Drumul fiecaruia e undeva la mijloc – intre doua lumi. Ne grabim la 9luni sa scoatem capul la lumina, altii sunt mult prea grabiti si nu au rabdarea de a astepta.. si se rezuma doar la 7. De ce atata graba? Venim ca as plecam, plecam ca sa avem unde sa ne intoarcem…

Viata, de fapt, e ca o calatorie cu trenu. Nu conteaza ca ai sau nu ai bilet; esti un calator care merge catre nicaieri. Cata agitatie, cata aglomeratie, cate priviri atatea caractere, cate voci atatea atitudini. Te ingrozesti! La cine sa te uiti? Cu cine sa vorbesti? Pe cine sa uimesti? Totul e ca la loz in plic. Pe bilet scrie un loc – destinul nostru e diferit. Dar nu conteaza asta, trebuie sa crezi in tine, sa speri, sa lupti, sa risti.. sa te cunosti mai intai pe tine!

Acelasi drum, directii o mie! Acelasi timp in viata, scopuri diferite! Conteaza sa ai si putin noroc ca sa nu ajungi sa fii mereu invins.

Ce drum lung! Si-atat de scurt.. parca te simti constrans de orice situatie si nu faci ceea ce vrei, sa nu lasi o impresie gresita celorlalti. De ce iti pasa ce spun altii? De ce nu vrei sa fii indiferent? Considera-i pe cei din jurul tau egali cu tine si nu-i crede dumnezei – n-au niciun drept sa te judece. Nu-ti pune prea multe intrebari inainte de a actiona [De ce sa fac asta? Oare e bine, oare e rau? Ei ce-or sa zica despre mine?...] Ghideaza-te dupa instinct, nu te lasa coplesit de acel “negresit”. Prima idee e intotdeauna cea mai buna solutie..

Fugim cu totii in paralel cu viata; nu reusim sa intelegem ce cautam in ea si care e scopul nostru. Nu facem nimic iesit din comun, ne ascundem de nou, traim intr-o continua monotonie. Cat de absurzi suntem! Niciodata nu stim ce vrem, ne confundam ideile printre nimicuri. Oare apreciem ce avem? Sau ne gandim doar la ceea ce n-avem.. Cati dintre noi realizeaza ca timpul este o disfunctie a sortii – e o inchipuire a noastra – e ceva fictiv.

Ne constrangem sa facem doar ce e necesar. Uitam sa iubim, uitam sa visam, uitam de ceea ce ne place, uitam de NOI! Nici nu e prea greu sa te gandesti ca nimeni nu urca.. toti coboram in adanc fara sa ne dam seama cine suntem de fapt. Si daca nici noi nu existam? Daca suntem niste marionete ale lui D-zeu? Daca am urcat pe scena doar ca sa ne spunem replica inainte ca sa se traga cortina? Poate asta e motivul pentru care nu putem sa facem altceva, ci ne ghidam dupa firesc.

Simt incet, incet ca timpul se scurge.. E ca un lichid vascos; aluneci si cazi si astepti ca cineva sa-ti dea o mana de ajutor – nu reusesti sa te ridici. Astepti sa treaca, dar tu nu ai invatat cum sa treci peste asta. Nici macar nu ai fost prezent la prima lectie de zbor. Nu ai inteles niciodata de ce ti-ar prinde bine niste aripi. Te-ai gandit mereu ca poti sa-ti mentii echilibrul.. dar cat de naiv trebuie sa fii ca sa pricepi ca atarni doar de un fir de ata?

Te afunzi din ce in ce mai mult si sapi atat de adanc ca sa gasesti comoara din pamant. Niciun gram de aur nu te va face mai fericit decat o raza de soare…, dar uiti sa iti ridici capul si sa privesti in sus. Lupti sa obtii materialul, in zadar sentimentalul!

In scurt timp o sa ajung la destinatie – stiu asta. Imi dau seama ca nu sunt ca voi! Nu am trait degeaba si nu regret nimic. Imi pare rau ca nu am apucat sa fac mult mai multe din cate mi-as fi dorit. Atat de putin a fost si-ata de repede a trecut. Tu crezi ca ai stiut sa apuci calea cea buna si ai facut tot ce ti-a trecut prin cap. Te-nseli! Nu ai facut nimic, nu ai lasat ceva in urma ta de care sa-si aduca aminte lumea.

Se apropie din ce in ce mai mult, si-acum, as mai vrea sa-mi continui calatoria - nu as vrea sa ma opresc aici. Dar cine sunt eu sa ma opun? Acum sau mai tarziu oricum o sa se opreasca timpu-n loc. Ce conteaza ca e aici sau acolo??

Am inchis ochii.. si parca as mai spune ceva, dar nu mai pot. Nu mai am glas sa strig dupa ajutor. Cineva m-a asteptat in gara (zambesc) sa-mi ieie suflarea si pulsul din vene.

E EA, am recunoscut-o! E Moartea!

…am oprit in gara pentru ultima oara!

[10 Feb 2009, 11:07 – A venit vacanta! S-a terminat sesiunea.. prima din viata mea. Am luat trenul ca sa merg acasa. Imi imaginez viata ca pe o calatorie cu trenu - si-mi scriu ideea pe-o coala de hartie... privesc in gol, imi atintesc ochii prin compartiment. Vis a vis de mine, o doamna pe la vreo 50 de ani. Ma intreaba unde cobor.. Ii raspund: “La uramatoarea!”. Constat ca avem aceeasi destinatie! Si culmea, din vorba in vorba, aflu ca e sora unei vecine ce sta cu cateva case mai in sus de mine. Incercam sa fac conversatie.. am plecat de la ideea de a merge cu trenul – beneficii, dezavantaje. Apoi mi se destainuie.. mergea cu trenul sa faca o vizita, sa stinga dorul.. nu o facea de placere, era o nevoie de a se deplasa in spatiu. Trenul ii trezea amintirea trista a fratelui ei care in `77 mergea la Bucuresti. Un tanar care vroia sa devina barbat dupa intoarcerea din armata. Dar n-a mai apucat! Nimeni nu stie cum s-a petrecut nenorocirea.. probabil si-a pierdut echilibru si a cazut din tren. A murit! - Pare ireal… a ajuns prea repede la destinatia finala.. ] *pura coincidenta*

CONC!

1) Nu traiti de pe-o zi pe alta, traieste-o pe asta!

2) Prezentul te face sa simti ca existi; viitorul poate nici sa nu mai existe!

3) Nu astepta sa ti se intample ceva mai bun; deja ai ceva ce altii au pierdut demult! [o intamplare poate sa-tearunce mai departe de viitor]

dezORIENTAT

N-as putea sa stau izolata intr-o camera goala gandindu-ma cum s-o umplu cu irealitati si sa dau suflare peretilor intr-un cadru real.. Intotdeauna am visat sa traiesc printre oameni, sa ma regasesc pe mine printre ei, sa comunic cu ei, sa le inteleg durerea, sa-i ajut sa gandeasca nu doar in favoarea lor.. sa scriu o carte despre trecutul meu care ulterior ar deveni prezentul altcuiva, citind-o.

Nu regret nimic; incerc sa imi dau seama ce e mai bine. Vreau sa cunosc lumea si sa las in urma mea un nume, nu pentru ceea ce am fost, ci pentru ceea ce am facut. Vreau sa incadrez momente ale vietii si-ale naturii intr-un album al memorialului ireversibil, din care sa fac totul mai aproape de ceilalti fara a induce o stare de nesiguranta.. Vreau sa vad oamenii zambind de fiecare data cand privesc la trecut si isi deschid ochii si sufletul, si nimic sa nu-i determine sa regrete acel ceva din viata sa. Incerc sa izbutesc cu omenirea , s-o chem in fata realitatii si a crudului adevar_poate_in care ei sa faca mereu tot ceea ce isi propun, sa lupte pentru orice-si doresc, lasand la o parte prejudecatile celorlalti, spunand:

"Asa e mai bine. Vreau sa traiesc ca mine.. nu vreau sa plagiez viata nimanui; traiesc cum simt si cum gandesc; putin imi pasa de zic altii ca-s nebun(a)."

Mi-ar placea sa reusesc sa fac asta_cred ca m-as iubi mai mult, cred ca atunci as putea spune ca nu am trait degeaba si ca am avut un rost in asta viata.., iar cei ce vor urma vor auzi de mine si astfel vor actiona. Atunci lumea nu se va schimba.. va ramane aceeasi, va ramane Ea. Caut sa impun tuturor pecetea optimismului si a increderii in sine..

ASA CRED CA E MAI BINE!

_Scrisoare catre Zeul Soare_

Cu picioarele pe pamant, stau cu mana intinsa spre cer, asteptand sa primesc o raza de soare. Dar cine mi-o va da!?..
O, tu Soare, acela care guvernezi Pamantul, coboara spre mine si indata ce vei fi aici am sa-ti sarut talpa picioarelor; iar de-o fi nevoie am sa-ti aduc si luna, si stelele, toata fratia Cerului si-a planetelor. Astept venirea ta in zi de primavara si arsita sarutului sa ma topeasca in zilele de vara.
Multumescu-ti tie, Prealuminate Luminator, caci 1000 de ani de-as mai trai, mereu vei fi cu mine_vei fi oriunde. Pentru mine nu vei muri niciodata.. iar daca intr-o dimineata ma voi trezi si nu-ti voi regasi privirea si surasul la geamul meu, voi stii ca din prea multa iubire fata de pamanteni, inima ti-a accelerat pulsul si-ai varsat peste noi toata dragostea Ta_intr-o clipita_
Insa eu am sa vars lacrimi de sange si-am sa ma tarasc prin noroaiele nelegiuitilor pentru Tine. Suntem niste ucigasi ai sublimului, care nici macar nu suntem demni sa privim natura... Nu meritam nimic din toate cate le faci pentru noi, caci suntem un nimic si-un nimic vom fi mereu; [...] Dar tu esti un Zeu_esti Zeul Soare; si-am sa-ti incredintez sufletul atunci cand energia-mi va pleca spre Inalt, ca apoi sa devin pasare cu aripi de aur, sa stralucesc precum Tie.
Vreau sa cunosc UNIVERSUL in culorile lui si sa gasesc eternitatea, sa-ti fiu sluga Marelui Regat Solar, a celui ce-l domini...

_Tu ma atingi, ma vrei la tine; Eu vad lumina, simt caldura, respir fericire_

...a ta sunt, SOARE