Au trecut aproape 2 săptămâni de când am sărbătorit "Ziua Muncii" lenevind pe plajă. Practic nici nu știu de ce 1Mai Muncitoresc este zi liberă dată de Minister, când normal ar fi ca în acest început de lună să depunem cel mai mare efort (fizic/intelectual), să ne testăm potențialul, să cinstim munca. Doar așa spune și o vorbă din popor: Munca e brățară de aur!. Oare chiar așa să fie? ... greu de crezut asta, mai ales că generațiile tinere vor răsplată și bonus-uri pentru că reușesc să facă nimic. Și să mai zică cineva că noi, aștia din '89 încoace, nu știm să apreciem timpul pe care-l avem la dispoziție!? ... să rămână doar părerea lor că pe noi nu ne intereseaza. Oricum o s-o scoatem cumva la capăt pentru că noi știm cel mai bine ce-i bun și ce-i rău pentru țărișoara noastră.
Revenind la ale mele, nici eu nu sunt mai presus. Toată lumea așteaptă să mai vadă o chetie postată pe blog. Dar după un așa 1Mai...
Cine crede că o zi are 24 de ore, se-nșeală. Ziua de 1Mai, de exemplu, durează pentru unii dintre noi un week-end întreg. Și mai sunt ceva zile în cursul anului care se prelungesc și se întind până la o altă zi cu motiv de sărbătoare. Doar românul e inventiv, petrecăreț.. ce mai, are toate calitățile. Și cum, de altfel, sunt mândră că sunt româncă, am facut-o și eu lungă și lată ziua de 1Mai. Ar fi fost urât să fiu eu excepția de la regulă... și-așa am rămas cu starea de sevraj până acum vreo 2 zile și încă continui să cred că sunt în vacanță. Deja am neuronii plictisiți la maxim și nu-mi mai trece nimic prin cap. Nici prea multă relaxare nu face bine omului. Am ajuns să mă debarasez de tot . Intenții aș avea; dar până a duce un lucru la capăt... e cale lungă, dom'le! Nu știu cum să fac să mă mai mobilizez în stânga și în dreapta. Vreau să scap de aplatizare, să fug de mediul ăsta pe care nu mai dau 2 bani. Parcă nu mai am nevoie de nimic din ceea ce am; vreau altceva; vreau să schimb ceva...
Aaa... da... Apropo de asta - după multe predici și morale ținute pe degeaba cum că fumatul nu ajută la nimic, ci mai degrabă strică..., iată că am ajuns și eu la o concluzie înțeleaptă: să încerc măcar o perioadă să mă las de țigări. A trecut 1 săptămână de când nu mi-am mai afumat plămânii... și efectele nu au întârziat să apară. Și-așa m-au obosit sesizările multora cum că aș fi slăbit cam mult în ultima vreme. Și nu contest asta! Gura lumii adevăr grăiește!! ... acum o frec toată ziua mâncând și, pe de-asupra, nici banii nu se mai duc în vânt. Ăsta ar fi un lucru bun pe care am reușit să-l fac în ultima vreme...
În rest, sufăr de aceelași sindrom indolentis (ca mulți alții), tratat cu FUKITOL. Când deja vezi că nu-ți mai pasă de nimeni și de nimic - chiar și de tine, parcă îți vine să-ți bagi picioarele în tot și să aștepți să se-ntâmple ceva, plecând de la premisa "Totul vine de la sine!".
Așa-i cel mai bine!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu