Te gandesti ca ma cunosti, eu ma gandesc ca nu ai cum sa faci asta intr-un timp atat de scurt… E adevarat ca totul are o limita, dar de data aceasta limita sunt eu. Daca as avea putina bunavointa te-as putea lasa sa ma vezi asa cum sunt – in adevarata mea esenta, dar poate sunt dominata de orgoliu.
Ce te-ar face sa crezi ca pentru tine m-as schimba? Ce te-ar face sa crezi ca ma poti avea? Esti prea naiv sa crezi ca ai putea sa ma cuceresti prin atitudinea ta; e cu totul altceva… mai bine nu te schimba. Ramai acelasi! As aprecia mult mai mult gestul. In caz ca nu reusesti sa fii TU insuti, incearca sa ma pacalesti cu un zambet, ci nu cu vorbe nastrusnice. Caci asta intotdeauna ma va face sa-ti reprosez afirmatiile prin replici pe care nu le vei intelege. Intotdeauna imi vei spune ca am inteles totul gresit si niciodata nu o sa recunosti ca asa ai zis.
Gresesti! Te minti! Ma vei pierde!
Cred ca ne asemanam destul de mult, dar nici unul nu realizam asta. Incapatanati suntem amandoi, nici unul din noi nu va ceda. Avem idei diferite si, culmea, vrem sa le valorificam in acelasi timp – timpul meu sa fie si al tau.
E ciudat!
Incerc sa te impresionez… nu stiu cat reusesc. Poate imi vei spune intr-o zi: ce vrei de la mine, ce simti pentru mine, ce tip de relatie vrei sa fie intre noi.
Dar crezi ca timpul va trece cu vederea astepatrea mea!? El imi va limpezi mintea, iar eu o sa ma curat de orice vis, fara sa mai astept in zadar. O sa-mi incep alta nebunie. Am ancorat speranta acum ceva timp in urma, insa cred ca ea e singura care te va astepta. Eu am luat-o de mana si-am stat cu ea; m-a tinut stransa in mrejele ei. Am crezut ca nu mai am scapare. Dar intr-o noapte m-am furisat si am lasat-o dormind… atunci mi-am dat seama ca tot ce s-a intamplat pana acum, putea fi doar un vis.
Te-am depasit demult pentru ca eram grabita spre necunoscut. Te-am lasat in urma ca pe un vis pierdut. M-am trezit la realitate si mi-am dat seama ca n-are niciun rost sa te cred un prost. Trebuie, doar, sa inteleg ca asa esti tu – fara doar si poate, un figurant care-si lasa ideile sa se piarda! Te ascunzi de mine atunci cand ma vezi pentru ca nu suporti indiferenta mea. O sa te doara rau ca ai fost candava un inconstient si n-ai stiut sa o iei pe calea cea dreapta. Ai tot cotit-o, te-ai invartit in jurul tau, au ametit si ideile tale.
Maine va fi prea tarziu sa recunosti ca te-ai mintit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu