Final Destination!

[10 Feb 2009, 09:00]

Vin de undeva.. nici eu nu stiu de unde si nici macar nu am habar unde ma voi duce. Tot ce stiu e ca trebuie sa urc cat mai sus si sa ma inalt catre un alt nivel; trebuie sa ajung atat de sus pana voi trece intr-o alta dimensiune. Imi dau seama ca toti suntem la fel si facem aceleasi lucruri indiferent ca vrem sau nu; o facem de placere sau pur si simplu pentru ca suntem obligati. Statie de plecare e si aici, e si acolo, e oriunde, dar cati din noi stim ca avem aceeasi destinatie? Drumul fiecaruia e undeva la mijloc – intre doua lumi. Ne grabim la 9luni sa scoatem capul la lumina, altii sunt mult prea grabiti si nu au rabdarea de a astepta.. si se rezuma doar la 7. De ce atata graba? Venim ca as plecam, plecam ca sa avem unde sa ne intoarcem…

Viata, de fapt, e ca o calatorie cu trenu. Nu conteaza ca ai sau nu ai bilet; esti un calator care merge catre nicaieri. Cata agitatie, cata aglomeratie, cate priviri atatea caractere, cate voci atatea atitudini. Te ingrozesti! La cine sa te uiti? Cu cine sa vorbesti? Pe cine sa uimesti? Totul e ca la loz in plic. Pe bilet scrie un loc – destinul nostru e diferit. Dar nu conteaza asta, trebuie sa crezi in tine, sa speri, sa lupti, sa risti.. sa te cunosti mai intai pe tine!

Acelasi drum, directii o mie! Acelasi timp in viata, scopuri diferite! Conteaza sa ai si putin noroc ca sa nu ajungi sa fii mereu invins.

Ce drum lung! Si-atat de scurt.. parca te simti constrans de orice situatie si nu faci ceea ce vrei, sa nu lasi o impresie gresita celorlalti. De ce iti pasa ce spun altii? De ce nu vrei sa fii indiferent? Considera-i pe cei din jurul tau egali cu tine si nu-i crede dumnezei – n-au niciun drept sa te judece. Nu-ti pune prea multe intrebari inainte de a actiona [De ce sa fac asta? Oare e bine, oare e rau? Ei ce-or sa zica despre mine?...] Ghideaza-te dupa instinct, nu te lasa coplesit de acel “negresit”. Prima idee e intotdeauna cea mai buna solutie..

Fugim cu totii in paralel cu viata; nu reusim sa intelegem ce cautam in ea si care e scopul nostru. Nu facem nimic iesit din comun, ne ascundem de nou, traim intr-o continua monotonie. Cat de absurzi suntem! Niciodata nu stim ce vrem, ne confundam ideile printre nimicuri. Oare apreciem ce avem? Sau ne gandim doar la ceea ce n-avem.. Cati dintre noi realizeaza ca timpul este o disfunctie a sortii – e o inchipuire a noastra – e ceva fictiv.

Ne constrangem sa facem doar ce e necesar. Uitam sa iubim, uitam sa visam, uitam de ceea ce ne place, uitam de NOI! Nici nu e prea greu sa te gandesti ca nimeni nu urca.. toti coboram in adanc fara sa ne dam seama cine suntem de fapt. Si daca nici noi nu existam? Daca suntem niste marionete ale lui D-zeu? Daca am urcat pe scena doar ca sa ne spunem replica inainte ca sa se traga cortina? Poate asta e motivul pentru care nu putem sa facem altceva, ci ne ghidam dupa firesc.

Simt incet, incet ca timpul se scurge.. E ca un lichid vascos; aluneci si cazi si astepti ca cineva sa-ti dea o mana de ajutor – nu reusesti sa te ridici. Astepti sa treaca, dar tu nu ai invatat cum sa treci peste asta. Nici macar nu ai fost prezent la prima lectie de zbor. Nu ai inteles niciodata de ce ti-ar prinde bine niste aripi. Te-ai gandit mereu ca poti sa-ti mentii echilibrul.. dar cat de naiv trebuie sa fii ca sa pricepi ca atarni doar de un fir de ata?

Te afunzi din ce in ce mai mult si sapi atat de adanc ca sa gasesti comoara din pamant. Niciun gram de aur nu te va face mai fericit decat o raza de soare…, dar uiti sa iti ridici capul si sa privesti in sus. Lupti sa obtii materialul, in zadar sentimentalul!

In scurt timp o sa ajung la destinatie – stiu asta. Imi dau seama ca nu sunt ca voi! Nu am trait degeaba si nu regret nimic. Imi pare rau ca nu am apucat sa fac mult mai multe din cate mi-as fi dorit. Atat de putin a fost si-ata de repede a trecut. Tu crezi ca ai stiut sa apuci calea cea buna si ai facut tot ce ti-a trecut prin cap. Te-nseli! Nu ai facut nimic, nu ai lasat ceva in urma ta de care sa-si aduca aminte lumea.

Se apropie din ce in ce mai mult, si-acum, as mai vrea sa-mi continui calatoria - nu as vrea sa ma opresc aici. Dar cine sunt eu sa ma opun? Acum sau mai tarziu oricum o sa se opreasca timpu-n loc. Ce conteaza ca e aici sau acolo??

Am inchis ochii.. si parca as mai spune ceva, dar nu mai pot. Nu mai am glas sa strig dupa ajutor. Cineva m-a asteptat in gara (zambesc) sa-mi ieie suflarea si pulsul din vene.

E EA, am recunoscut-o! E Moartea!

…am oprit in gara pentru ultima oara!

[10 Feb 2009, 11:07 – A venit vacanta! S-a terminat sesiunea.. prima din viata mea. Am luat trenul ca sa merg acasa. Imi imaginez viata ca pe o calatorie cu trenu - si-mi scriu ideea pe-o coala de hartie... privesc in gol, imi atintesc ochii prin compartiment. Vis a vis de mine, o doamna pe la vreo 50 de ani. Ma intreaba unde cobor.. Ii raspund: “La uramatoarea!”. Constat ca avem aceeasi destinatie! Si culmea, din vorba in vorba, aflu ca e sora unei vecine ce sta cu cateva case mai in sus de mine. Incercam sa fac conversatie.. am plecat de la ideea de a merge cu trenul – beneficii, dezavantaje. Apoi mi se destainuie.. mergea cu trenul sa faca o vizita, sa stinga dorul.. nu o facea de placere, era o nevoie de a se deplasa in spatiu. Trenul ii trezea amintirea trista a fratelui ei care in `77 mergea la Bucuresti. Un tanar care vroia sa devina barbat dupa intoarcerea din armata. Dar n-a mai apucat! Nimeni nu stie cum s-a petrecut nenorocirea.. probabil si-a pierdut echilibru si a cazut din tren. A murit! - Pare ireal… a ajuns prea repede la destinatia finala.. ] *pura coincidenta*

CONC!

1) Nu traiti de pe-o zi pe alta, traieste-o pe asta!

2) Prezentul te face sa simti ca existi; viitorul poate nici sa nu mai existe!

3) Nu astepta sa ti se intample ceva mai bun; deja ai ceva ce altii au pierdut demult! [o intamplare poate sa-tearunce mai departe de viitor]