Vine, vine primăvara!
Un mărțișor, un ghiocel, o raza de soare.. O zi ca oricare alta, nimic special și touși o zi unică. Mă trezesc târziu după miezul zilei, deschid ochii și mă uit pe fereastră - un cer albastru, un soare vesel! Imi pare rău că mi-am pierdut atâta timp dormind și nu m-am trezit în zorii dimineții să-mi beau cafeaua, să fumez o țigară și să tremur de plăcere că a început o nouă zi inocentă... și a sosit din nou anotimpul florilor și-al zorilor. Mă simt mai bine ca niciodată.. am primit primăvara in suflet și iubesc și vă iubesc! Vreau să cred ca de azi toată lumea e mai bună... vreau sa umblu pe străzi aglomerate să văd zâmbete radiind de fericire... să vad ochi senini... să simt mirosul încredrii... să aud liniștea din fiecare. Vise și speranțe deșarte!
E și trist! Mi-aduc aminte că acum 4 ani, plângeam... și nu de fericire; îmi pierdusem primul telefon - un alcatel gri, pătrățos, fără suntete polifonice și ecran colorat, care probabil peste ceva timp nu mai era de nicio treabă.. dar era al meu și era primul și îl vroiam înapoi. Nicio șansă să-l găsesc printre atâția oameni.. Și de unde să-mi fi dat eu seama cine era spărgătrul de buzunare!? Netrebnicu' de el! M-a lăsat pentru un altu și un altu și un... altu. Prima mea dragoste. N-o să-l uit niciodată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu